Pianul asta, nu chiar cel din foto de mai jos, a fost cosmarul copilariei mele . Aveam ureche muzicala , ce-i drept...si parintii s-au gandit sa faca un sacrificiu, sa- mi cumpere un pian cu coada scurta , un Franz Wirth din 1880....efort pe care , desi aveam 5 ani , l-am constientizat pe deplin...adica, uram acel pian !Trebuia sa-mi fac datoria , sa fiu si premianta , sa iau si Olimpiadele la care ma trimitea scoala, sa exersez ore -ore-ore, inainte de ORA DE PIAN !!!Si....mai rau nu se putea, cand aveam musafiri acasa..."Diana, ia aseaza-te la pian si canta-ne ultima bucata pe care ai invatat-o !''Astia erau parintii mei , care isi transformau casa in sala de concert cand veneau musafirii ! Iar mie imi tremura tot corpul de emotie.....Dar, m-am razbunat !!!! Dupa ce m-am maritat, am desfacut pianul in bucati mici de tot( corp, picioare , pedale de rezonanta) si l-am inmormantat intr-un depozit ....fie-i tarana usoara !
No comments:
Post a Comment