Am zburat , in anul ce- a trecut peste inaltimi nebanuite...eram ca ''vrejul de fasole '' care crestea, crestea...nu se mai oprea...ma gandeam eu ca e rau sa cresti atat de mult...sa ti salti capul pe deasupra norilor, sa ametesti de fericire privind in jos...a venit si busitura de pamant care mi a zdrobit tzeasta, mi a paralizat coloana , mi a inghetat simtzurile ptr eternitate (credeam eu)....am ramas la pamant o vreme...niste maini grijulii si dragastoase au zis...''Hopa sus, Dianco!''...am clipit nauca de durere.....toate ma dureau, de la inima pana la unghiile de la picioare, tot !De atunci au trecut niste saptamani bune ....inca ma refac....am bandaje peste tot ,care bandaje ascund proaspetele rani....da, ma refac...am invatat sa urasc ce am iubit odata.....cand voi invata sa mi fie indiferent ce am iubit...da, atunci voi fi pe deplin vindecata ! ''Diana, Diana ...iar te expui inutil '' imi zice mereu un prieten drag .
No comments:
Post a Comment